Pentru a naviga pe un cuvânt apăsaţi dublu click pe el.
Schimbă navigarea la un click.
Declinări/Conjugări
AUTOCUNOÁȘTERE, autocunoașteri, s. f. Acțiunea de a se autocunoaște.[Pr.: a-u-] – V. autocunoaște.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
AUTOCUNOÁȘTERE s.f. Faptul de a se autocunoaște. ♦ Metodă de cunoaștere a propriei persoane, prin introspecție. [< autocunoaște].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
AUTOCUNOÁȘTE, autocunósc, vb. III. Refl. A se cunoaște prin autoobservare. [Pr.: a-u-] – Auto1- + cunoaște.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
AUTOCUNOÁȘTE vb. III. refl. A-și cunoaște propria persoană. [< auto1- + cunoaște].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
AUTOCUNOÁȘTE vb. refl. a-și cunoaște propriul eu, propriile aspirații. (< auto1- + cunoaște)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
autocunoáște vb. (sil. a-u-) → cunoaște
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink