Pentru a naviga pe un cuvânt apăsaţi dublu click pe el.
Schimbă navigarea la un click.
Declinări/Conjugări
AUTODOTÁRE, autodotări, s. f. Acțiunea de a se autodota și rezultatul ei. [Pr.: a-u-] – V. autodota.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
AUTODOTÁRE s.f. Acțiunea de a autodota ; autoutilare. [< autodota].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
AUTODOTÁ, autodotez, vb. I. Refl. A-și procura prin mijloace proprii cele necesare activității. [Pr.: a-u-] – Auto1- + dota.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
AUTODOTÁ vb. I. tr. A autoutila. [Et. incertă].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
AUTODOTÁ vb. refl. a se autoutila. (< auto1- + dota)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
AUTODOTÁ vb. a se autoutila. (O uzină care s-a ~.)
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
autodotá vb. (sil. a-u-) → dota
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink