AUTOFECUNDÁRE, autofecundări, s. f. (La unele plante și specii inferioare de animale) Fecundare rezultată în urma unirii a două elemente s*****e provenite de la unul și același individ. [Pr.: a-u-] – Auto1- + fecundare (după fr. autofécondation).
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
AUTOFECUNDÁRE s.f. Acțiunea de fecundare prin sine însuși, care are loc la unele viețuitoare inferioare. [Cf. fr. autofécondation].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
AUTOFECUNDÁRE s. f. fuziune a doi gameți de s*x diferit, generați de același individ; autofecundație. (după fr. autofécondation)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
AUTOFECUNDÁRE, autofecundări, s. f. (La unele plante și specii inferioare de animale) Fecundare prin sine însuși. – Din auto1- + fecundare (după fr. autofécondation).
Sursa: Dicționarul limbii române moderne | Permalink
AUTOFECUNDÁRE s. (BIOL.) autofecundație, autogamie. (~ este frecventă la plante.)
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
autofecundáre s. f. (sil. a-u-) → fecundare
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
AUTOFECUNDÁRE ~ări f. Fecundare prin sine însăși care are loc la unele viețuitoare inferioare. /auto- + fecundare
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink