AUTOIMPÚNERE, autoimpuneri, s. f. Contribuție bănească pe care o colectivitate o fixează și o dă de bună voie, în vederea unor lucrări locale de interes obștesc. [Pr.: a-u-] – Auto1- + impunere (după rus. samooblojenie).
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
AUTOIMPÚNERE s.f. Contribuție bănească stabilită și dată de bunăvoie de o colectivitate în vederea unor lucrări locale de interes obștesc. [< auto1- + impunere, după rus. samooblojenie].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
AUTOIMPÚNERE s. f. contribuție în bani sau în muncă benevolă, stabilită de o colectivitate în vederea unor lucrări locale de interes obștesc. (după rus. samooblojenie)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
AUTOIMPÚNERE, autoimpuneri, s. f. (În societatea socialistă) Contribuție bănească pe care o colectivitate o fixează și o dă de bunăvoie, în vederea unor lucrări locale de interes obștesc. – Din auto1- + impunere.
Sursa: Dicționarul limbii române moderne | Permalink
autoimpúnere s. f. (sil. a-u-) → impunere
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
AUTOIMPÚNERE ~i f. Contribuție benevolă în bani sau în muncă cu care o colectivitate participă la executarea unor lucrări locale de interes obștesc. [G.-D. autoimpunerii] /auto- + impunere
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink