AUTOINDÚCȚIE s. f. (Fiz.) Inducție electromagnetică proprie; selfinducție. [Pr.: a-u-] – Din fr. auto-induction.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
AUTOINDÚCȚIE s.f. Selfinducție. [Gen. -iei. / < fr. auto-induction].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
AUTOINDÚCȚIE s. f. producere a unei forțe electromotoare într-un circuit datorită câmpului magnetic al curentului electric variabil care trece prin însuși circuitul indus; selfinducție. (< fr. auto-induction)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
AUTOINDÚCȚIE s. f. Selfinducție. [Pr.: a-u-] – După fr. autoinduction.
Sursa: Dicționarul limbii române moderne | Permalink
AUTOINDÚCȚIE s. (FIZ.) autoinductanță, selfinducție, (rar) selfinductanță.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
autoindúcție s. f. (sil. a-u-) → inducție
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
AUTOINDÚCȚIE ~i f. Inducție electromagnetică proprie. /<fr. autoinduction
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink