Pentru a naviga pe un cuvânt apăsaţi dublu click pe el.
Schimbă navigarea la un click.
Declinări/Conjugări
AUTOINSTRUÍRE, autoinstruiri, s. f. Acțiunea de a se autoinstrui și rezultatul ei. [Pr.: a-u-] – V. autoinstrui.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
AUTOINSTRUÍRE s.f. Faptul de a se autoinstrui; instruire desfășurată de om prin efort personal, în afara sistemului de învățământ; autodidaxie. [< autoinstrui].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
AUTOINSTRUÍ, autoinstruiesc, vb. IV. Refl. A se instrui ca autodidact. [Pr.: a-u-] – Auto1- + instrui.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
AUTOINSTRUÍ vb. IV. refl. A se instrui singur. [< auto1- + instrui].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
AUTOINSTRUÍ vb. refl. a se instrui singur. (< auto1- + instrui)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
autoinstruí vb. (sil. a-u-to-in-) → instrui
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink