Pentru a naviga pe un cuvânt apăsaţi dublu click pe el.
Schimbă navigarea la un click.
Declinări/Conjugări
AUTOLINIȘTÍRE s. f. Atitudine pasivă în urma unor succese (reale sau aparente). [Pr.: a-u-] – Auto1- + liniștire.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
AUTOLINIȘTÍRE s.f. Acțiunea de a se autoliniști. [< autoliniști].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
AUTOLINIȘTÍRE s. f. Acțiunea de a se liniști pe sine însuși, în urma unor succese (reale sau aparente), ducând adesea la o condamnabilă atitudine de pasivitate, la o primejdioasă lipsă de vigilență. – Din auto1- + liniștire.
Sursa: Dicționarul limbii române moderne | Permalink
autoliniștíre s. f. (sil. a-u-), g.-d. art. autoliniștírii; pl. autoliniștíri
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
AUTOLINIȘTÍ vb. IV. refl. A-și liniști propria persoană în urma unor succese, ducând la o stare de pasivitate și lipsă de vigilență; a se liniști pe sine însuși. [< auto1- + liniști].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
AUTOLINIȘTÍ vb. refl. a-și liniști propria conștiință în urma unor succese, adoptând o atitudine de pasivitate lipsită de vigilență. (< auto1- + liniști)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
autoliniștí vb. (sil. a-u-) → liniști
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink