AUTOMIȘCÁRE, automișcări, s. f. Mișcare, dezvoltare neîntreruptă a naturii și a societății, cauzată de contradicțiile interne. [Pr.: a-u-] – Auto1- + mișcare.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
AUTOMIȘCÁRE s.f. Mișcare care își are izvorul, cauza în însuși obiectul ce se mișcă; starea de continuă mișcare și transformare a naturii și a societății, determinată de contradicțiile interne proprii tuturor obiectelor și fenomenelor. [< auto1- + mișcare, după rus. samodvijenie].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
AUTOMIȘCÁRE s. f. mișcare, dezvoltare, devenire neîntreruptă a naturii, societății și gândirii, determinată de cauze, de contradicții interne proprii tuturor obiectelor și fenomenelor. (după rus. samodvijenie)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
AUTOMIȘCÁRE, automișcări, s. f. Stare de schimbare și de mișcare neîntreruptă a naturii și a societății, cauzată de contradicțiile interne, proprii tuturor obiectelor și fenomenelor naturii și vieții sociale. – Din auto1- + mișcare.
Sursa: Dicționarul limbii române moderne | Permalink
automișcáre s. f. (sil. a-u-) → mișcare
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink