AUTONÓM, -Ă, autonomi, -e, adj. Care se bucură de autonomie. ♦ Care este liber, care nu depinde de nimeni. [Pr.: a-u-] – Din fr. autonome, lat. autonomus.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
AUTONÓM, -Ă adj. Care se bucură de autonomie, este condus, administrat prin autonomie. [Pron. a-u-, pl. -mi, -me. / cf. fr. autonome, it. autonomo].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
AUTONÓM, -Ă adj. care se bucură de autonomie; independent. (< fr. autonome, gr. autonomos)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
AUTONÓM, -Ă, autonomi, -e, adj. Care se bucură de autonomie. [Pr.: a-u-] – Fr. autonome (lat. lit. autonomus).
Sursa: Dicționarul limbii române moderne | Permalink
AUTONÓM adj. liber, (înv. și pop.) slobod, (înv.) volnic. (Teritoriu ~ din punct de vedere administrativ.)
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
Autonom ≠ dependent, subordonat, supus
Sursa: Dicționar de antonime | Permalink
autonóm adj. m. (sil. a-u-), pl. autonómi; f. sg. autonómă, pl. autonóme
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
autonóm, -ă adj. (vgr. autónomos, d. autós, însușĭ, și nómos, lege). Care are legile sale propriĭ.
Sursa: Dicționaru limbii românești | Permalink
AUTONÓM ~ă (~i, ~e) Care ține de autonomie; propriu autonomiei. Regiune ~ă. /<fr. autonome, lat. autonomus
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink