AUTOPOLENIZÁRE, autopolenizări, s. f. (Bot.) Polenizare a florilor închise cu propriul lor polen; autofecundare, autofecundație, cleistogamie. [Pr.: a-u-] – Auto1- + polenizare.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
AUTOPOLENIZÁRE s.f. Polenizare cu polen propriu, rezultat din staminele aceleiași flori în care se află și pistilul. [După fr. autopollinisation].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
AUTOPOLENIZÁRE s. f. polenizare directă cu polenul propriu, la florile hermafrodite; cleistogamie. (după fr. autopollinisation)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
AUTOPOLENIZÁRE s. (BOT.) cleistogamie.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
autopolenizáre s. f. (sil. a-u-) → polenizare
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink