AUTOREGLÁJ, autoreglaje, s. n. Autoreglare. [Pr.: a-u-] – Din fr. autoréglage.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
AUTOREGLÁJ s.n. Proprietate a unui aparat de a-și găsi regimul inițial după o perturbare; autoreglare. [Cf. fr. autoréglage].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
AUTOREGLÁJ s. n. autoreglare. (< fr. autoréglage)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
AUTOREGLÁJ, autoreglaje, s. n. Autoreglare. – Din auto2- + reglaj.
Sursa: Dicționarul limbii române moderne | Permalink
AUTOREGLÁJ s. v. autoreglare.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
autoregláj s. n. (sil. a-u-, -glaj), pl. autoregláje
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink