AUTOTRACȚIÚNE s. f. Tracțiune care se face cu mijloace auto2 proprii. [Pr.: a-u-to-trac-ți-u-] – Auto2 + tracțiune.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
AUTOTRACȚIÚNE f. Tracțiune care se face cu mijloace auto. /<fr. autotraction
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
AUTOTRACȚIÚNE s.f. Tracțiune făcută cu mijloace automobile. [Cf. fr. autotraction].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
AUTOTRACȚIÚNE s. f. tracțiune cu mijloace automobile. (< fr. autotraction)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
AUTOTRACȚIÚNE s. f. Tracțiune care se face cu mijloace auto. – Din auto2 + tracțiune.
Sursa: Dicționarul limbii române moderne | Permalink
autotracțiúne s. f. (sil. a-u-to-trac-ți-u-), g.-d. art. autotracțiúnii
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink