AUTOTRANSFORMATÓR, autotransformatoare, s. n. Transformator electric în care înfășurările (primară și secundară) sunt cuplate în mod dublu. [Pr.: a-u-] – Din fr. autotransformateur.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
AUTOTRANSFORMATÓR s.n. Transformator electric cu o singură înfășurare și cu trei borne, dintre care două extreme pentru tensiunea înaltă și una intermediară, care, împreună cu câte una dintre cele extreme, constituie bornele pentru tensiunea joasă. [Pron. a-u-, pl. -oare, (s.m.) -ori. / cf. fr. autotransformateur].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
AUTOTRANSFORMATÓR s. n. transformator de curent electric alternativ monofazat, cu o singură înfășurare și cu trei borne, două externe pentru tensiunea înaltă și una intermediară, care, împreună cu câte una din cele externe, constituie bornele pentru tensiunea joasă. (< fr. autotransformateur)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
AUTOTRANSFORMATÓR, autotransformatori, s. m. Transformator electric cu o singură înfășurare, cu o pereche de borne extreme pentru tensiunea înaltă și cu o bornă intermediară pentru cea joasă. [Pr.: a-u-] – După fr. autotransformateur.
Sursa: Dicționarul limbii române moderne | Permalink
autotransformatór s. n. (sil. a-u-to-trans-); pl. autotransformatoáre
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
AUTOTRANSFORMATÓR ~oáre n. Transformator electric folosit pentru reglarea automată a tensiunii în rețelele mari. /<fr. autotransformateur
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink