AUTOVEHÍCUL, autovehicule, s. n. Vehicul autopropulsat suspendat pe roți, șenile sau tălpi de alunecare, care servește la transportul oamenilor sau al bunurilor. [Pr.: a-u-] – Din fr. autovéhicule.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
AUTOVEHÍCUL s.n. Vehicul cu tracțiune mecanică proprie. [Pron. a-u-, pl. -le. / cf. fr. autovéhicule].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
AUTOVEHÍCUL s. n. vehicul cu tracțiune mecanică proprie. (< fr. autovéhicule)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
AUTOVEHÍCUL, autovehicule, s. n. Vehicul autopropulsat suspendat pe roți, șenile sau tălpi de alunecare, care servește la transportul oamenilor sau al bunurilor. [Pr.: a-u-] – După fr. autovéhicule.
Sursa: Dicționarul limbii române moderne | Permalink
autovehícul s. n. (sil. a-u-), pl. autovehícule
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
AUTOVEHÍCUL ~e n. Vehicul autopropulsat folosit pentru transportul de pasageri sau de materiale. /<fr. autovéhicule
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink