AUTOÎNCÂNTÁRE s. f. Automulțumire. [Pr.: a-u-] – Auto1- + încântare.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
AUTOÎNCÂNTÁRE s.f. Automulțumire. [< auto1- + încântare].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
AUTOÎNCÂNTÁRE s. f. automulțumire. (< auto1- + încântare)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
AUTOÎNCÂNTÁRE s. f. Automulțumire. – Din auto1- + încântare.
Sursa: Dicționarul limbii române moderne | Permalink
AUTOÎNCÂNTÁRE s. automulțumire (Sentiment de ~.)
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
autoîncântáre s. f. (sil. a-u-), g.-d. art. autoîncântării
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink