AUTOÎNSĂMÂNȚÁRE, autoînsămânțări, s. f. (Bot.) Însămânțare naturală a plantelor prin scuturarea semințelor. [Pr.: a-u-] – Auto1- + însămânțare.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
AUTOÎNSĂMÂNȚÁRE s.f. Însămânțare naturală a plantelor prin scuturarea semințelor. [< auto1- + însămânțare].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
AUTOÎNSĂMÂNȚÁRE s. f. însămânțare naturală a plantelor prin scuturarea semințelor. (< auto1- + însămânțare)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
autoînsămânțáre s. f. (sil. a-u-), g.-d. art. autoînsămânțării
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink