AVANPÓST, avanposturi, s. n. Subunitate militară de siguranță, instalată în fața forțelor principale proprii aflate în staționare sau în apărare; poziție pe care se află o asemenea subunitate. – Din fr. avant-poste.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
AVANPÓST s.n. Post, element de siguranță înaintat al unor trupe care staționează pe o poziție. [< fr. avant-poste].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
AVANPÓST s. n. element de siguranță înaintat al unei trupe în staționare. (< fr. avant-poste)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
AVANPÓST, avanposturi, s. n. Poziție constituind cea mai înaintată linie a apărării, în fața liniei inamicului; p. ext. ostașii care se află pe această poziție. – Fr. avant-poste.
Sursa: Dicționarul limbii române moderne | Permalink
avanpóst s. n., pl. avanpósturi
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
avanpóst orĭ (maĭ exact) avampóst n., pl. urĭ (fr. avant-poste). Garda din ainte [!] a uneĭ oștĭ în bivuac.
Sursa: Dicționaru limbii românești | Permalink
AVANPÓST ~uri n. Detașament de siguranță situat înaintea unor trupe care staționează pe o poziție. /<fr. avant-poste
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink