AVENTURIÉR, -Ă, aventurieri, -e, s. m. și f. Persoană căreia îi plac aventurile. [Pr.: -ri-er] – Din fr. aventurier.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
AVENTURIÉR, -Ă s.m. și f. Om care caută aventuri : (depr.) om fără căpătâi, vagabond, derbedeu. [Pron. -ri-er. / < fr. aventurier, it. avventuriero].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
AVENTURIÉR, -Ă s. m. f. om care caută aventuri om fără căpătâi, vagabond. (< fr. aventurier, it. avventuriere)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
AVENTURIÉR, -Ă, aventurieri, -e, s. m. și f. Persoană care umblă după aventuri. [Pr.: -ri-er] – După fr. aventurier.
Sursa: Dicționarul limbii române moderne | Permalink
AVENTURIÉR s. (rar) aventurist, (pop.) vânturător, vântură-lume, vântură-țară, (înv.) zvânturat. (E un ~.)
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
aventuriér s. m. (sil. -ri-er), pl. aventuriéri
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
aventuriér, -ă s. (fr. aventurier, -ière). Care caută aventurĭ, vîntură-țară, vagabond.
Sursa: Dicționaru limbii românești | Permalink
AVENTURIÉR ~i m. Persoană care caută aventuri. [Sil. -ri-er] /<fr. aventurier, it. avventuriero
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink