AVERSIÚNE, aversiuni, s. f. Sentiment de dezgust sau de antipatie profundă față de cineva sau ceva. [Pr.: -si-u-] – Din fr. aversion, lat. aversio, -onis.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
AVERSIÚNE s.f. Repulsie față de cineva sau de ceva; antipatie profundă; ură. [Cf. fr. aversion, lat. aversio].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
AVERSIÚNE s. f. repulsie. ◊ antipatie profundă; ură, resentiment. (< fr. aversion, lat. aversio)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
AVERSIÚNE, aversiuni, s. f. Sentiment de dezgust față de cineva sau de ceva. [Pr.: -si-u-] – Fr. aversion (lat. lit. aversio, -onis).
Sursa: Dicționarul limbii române moderne | Permalink
AVERSIÚNE s. 1. v. antipatie. 2. v. dezgust.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
Aversiune ≠ afecțiune, atracție, deliciu, simpatie, dragoste
Sursa: Dicționar de antonime | Permalink
aversiúne s. f. (sil. -si-u-), g.-d. art. aversiúnii; pl. aversiúni
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
aversiúne f. (lat. avérsio, -ónis, d. avértere, a întoarce. V. înverșunare). Antipatie, repugnanță: a avea aversiune contra cuĭva.
Sursa: Dicționaru limbii românești | Permalink
AVERSIÚNE ~i f. Sentiment de antipatie sau dezgust față de cineva sau de ceva; repulsie; scârbă. [G.-D. aversiunii; Sil. -si-u-] /<fr. aversion, lat. aversio, ~onis
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink