AVOCATÚRĂ s. f. Profesiunea de avocat. [Var.: advocatúră s. f.] – Din germ. Advokatur.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
AVOCATÚRĂ f. Profesiunea de avocat. [G.-D. avocaturii] /<germ. Advokatur, it. avvocatura
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
AVOCATÚRĂ s.f. Profesiunea de avocat. [Var. advocatură s.f. / cf. germ. Advokatur, it. avvocatura].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
AVOCATÚRĂ s. f. profesiunea de avocat. (< germ. Advokatur)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
AVOCATÚRĂ s. f. Profesiunea de avocat. [Var.: advocatúră s. f.] – Germ. Advokatur.
Sursa: Dicționarul limbii române moderne | Permalink
AVOCATÚRĂ s. (înv., în Transilv. și prin Ban.) procatorie, (înv., prin Transilv.) procatorit. (Practică ~.)
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
avocatúră s. f., g.-d. art. avocatúrii
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
advocatúră și (ob.) av- f., pl. ĭ (d. advocat cu sufixu -ură, ca' n literatură; germ. advokatur). Profesiunea de avocat.
Sursa: Dicționaru limbii românești | Permalink