AVÚT, -Ă, (1) avuți, -te, adj. (2) avuturi s. n. 1. Adj. Care are o stare materială foarte bună; bogat. 2. S. n. Avere. – V. avea.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
AVÚT1 ~tă (~ți, ~te) și substantival (despre persoane) Care are avere; care este bogat. /v. a avea
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
AVÚT2 ~uri n. Totalitate a bunurilor care aparțin cuiva; avere. /v. a avea
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
AVÚT2, -Ă, avuți, -te, adj. (Adesea substantivat) Care dispune de o stare materială bună; bogat. – V. avea.
Sursa: Dicționarul limbii române moderne | Permalink
AVÚT1, avuturi s. n. Avere, avuție. – V. avea.
Sursa: Dicționarul limbii române moderne | Permalink
AVÚT adj. v. bogat.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
AVÚT s. v. avere.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
Avut ≠ nevoiaș, sărac, sărman
Sursa: Dicționar de antonime | Permalink
avút s. n., pl. avúturi
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
avút, -ă adj. (d. am, a avea). Bogat (Rar). S. n., pl. urĭ. Avere, bogăție: ce maĭ de avut!
Sursa: Dicționaru limbii românești | Permalink