AXIOLOGÍE s. f. Disciplină filozofică având drept obiectiv studiul valorilor (morale). [Pr.: -xi-o-] – Din fr. axiologie.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
AXIOLOGÍE f. Disciplină filozofică care studiază valorile; teorie generală a valorilor. [G.-D. axiologiei; Sil. -xi-o-] /<fr. axiologie, germ. Axiologie
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
AXIOLOGÍE s.f. Disciplină filozofică care se ocupă cu studiul sistematic al originii, esenței, clasificării, ierarhizării și funcției sociale a valorilor ; teorie generală a valorilor. ◊ Axiologia artei = perspectivă specifică asupra artei, care pune în centrul ei valoarea operei. [Pron. -xi-o-, gen. -iei. / cf. fr. axiologie, germ. Axiologie < gr. axia – valoare, logos – teorie].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
AXIOLOGÍE s. f. disciplină filozofică care studiază geneza, structura și ierarhia valorilor; teoria valorilor. (< fr. axiologie)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
AXIOLOGÍE s. (FILOZ.) teoria valorilor.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
axiologíe s. f. (sil. -xi-o-), art. axiología, g.-d. art. axiologíei; pl. axiologíi
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
AXIOLOGÍE (‹ fr. {i}; {s} gr. axios „valoros” + logos „studiu”) s. f. Disciplină filozofică care studiază valorile; teoria valorilor. Bazele a. ca disciplină aparte au fost puse în a doua jumătate a sec. 19, de R.H. Lotze și în continuare de Fr. Nietzsche, dar mai ales de școala reprezentanților neokantieni de la Baden (W. Wildelband, H. Rickert) cărora li se datorează distincțiile riguroase între valoare și existență, sens și valoare, valori și lucruri. Importante contribuții au adus ulterior M. Scheler, N. Hartmann, precum și filozofii români: A.D. Xenopol, P. Andrei, L. Blaga, T. Vianu, E. Speranția, P. Comarnescu.
Sursa: Dicționar enciclopedic | Permalink