AZBÉST s. n. Minereu fibros și mătăsos de culoare albă, din care se fac diferite piese și țesături neinflamabile și izolatoare. [Acc. și: ázbest – Var.: asbést s. n.] – Din fr. asbeste.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
AZBÉST s.n. Silicat de calciu și de magneziu natural, rău conducător de electricitate, folosit pentru confecționarea de garnituri, de țesături neinflamabile etc. [Pl. -turi. / < fr. asbeste, cf. lat. asbestus, gr. asbestos – nestins].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
ÁZBEST s. n. silicat natural de magneziu, cu contextură fibroasă, neinflamabil, la fabricarea țesăturilor și izolatorilor termici. (< fr. asbeste, gr. asbestos)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
AZBÉST, azbesturi, s. n. Mineral fibros de culoare albă, din care se fac diferite piese și țesături neinflamabile. – Fr. asbeste (< gr.).
Sursa: Dicționarul limbii române moderne | Permalink
azbést s. n.
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
azbést (vgr. ásbestos, nestins). O substanță minerală de natura amiantuluĭ. Se prezentă [!] supt formă de fire lungĭ și mătăsoase care se pot țese. La un foc moderat rezistă și nu se topesc de cît la o mare temperatură.
Sursa: Dicționaru limbii românești | Permalink
AZBÉST ~uri n. Mineral fibros, rezistent la căldură, întrebuințat în industrie, în special ca izolant. /<fr. asbeste
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
AZBÉST (‹ fr. {i}; {s} gr. asbestos „necombustibil”) s. n. Amfibol de culoare verde-gălbui, cu aspect fibros, format în urma metamorfismului în șisturile cristaline sau prin transformarea hidrotermală a rocilor ultrabazice bogate în magneziu. Este incombustibil, inalterabul la foc, rău conducător de căldură și electricitate. Poate fi țesut și amestecat cu alt material.
Sursa: Dicționar enciclopedic | Permalink