Pentru a naviga pe un cuvânt apăsaţi dublu click pe el.
Schimbă navigarea la un click.
AȘTEÁMĂT adv. (Înv.) Încet, agale.
Sursa: Dicționarul limbii române moderne | Permalink
așteámăt adv. (reg.) deodată, subit
Sursa: Dicționar de arhaisme și regionalisme | Permalink
așteámăt adv. – Pe ascuns, pe furiș. Origine necunoscută. Cuvînt puțin folosit, pe care Iordan, RF, II, 276, a încercat să-l reducă la sb. štimati, din lat. aestimare „a aprecia”; și Pușcariu, Dacor., V, 411-20, la un lat. scema, din gr. σχῆμα, cf. schimă. Ambele ipoteze nu lămuresc semantismul. Cf. REW 7684a. Poate germ. anstimmend?
Sursa: Dicționarul etimologic român | Permalink
așteámătu și -ăt adv. (lat. ex-tĭmĭtus, rudă cu teamăt). Olt. Munt. În taĭnă, încet, pe ascuns: a se apropia, a călca așteamătu (Teod. P. P. 554, 566, 637).
Sursa: Dicționaru limbii românești | Permalink