Pentru a naviga pe un cuvânt apăsaţi dublu click pe el. Schimbă navigarea la un click. Declinări/Conjugări
Definiţii: aține (verb tranzitiv) , aținea (verb)   
AȚINEÁ vb. II. v. aține.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
AȚINEÁ vb. II. v. aține.
Sursa: Dicționarul limbii române moderne | Permalink
ațineá (-n, -nút), vb. – A pîndi (se folosește cu forma pron., sau cu compl. direct calea, drumul, poteca). Lat. *attĕnēre, în loc de attĭnēre (Pușcariu 160; DAR); cf. fr. atenir, sp. atener. Cf. ținea.
Sursa: Dicționarul etimologic român | Permalink
AȚÍNE, ațín, vb. III. 1. Refl. și tranz. A pândi trecerea cuiva (stând în calea lui). ♦ (Rar) A se ține după cineva; a urmări. 2. Refl. A fi sau a sta gata pentru a prinde ceva (care încearcă să scape). [Var.: ațineá vb. II] – Lat. *attenere (= attinere).
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
A AȚÍNE ațín tranz. (persoane) A opri pentru scurt timp cu un scop premeditat. /<lat. attenere
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
A SE AȚÍNE mă ațín intranz. 1) A sta în cale. 2) A merge mereu în imediata apropiere (a cuiva sau a ceva); a se ține. 3) A sta gata pentru a prinde ceva. ◊ Aține-te! păzește-te! /<lat. attenere
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
AȚÍNE, ațín, vb. III. Refl. 1. A sta în calea cuiva, a pândi trecerea cuiva. ◊ Tranz. Calea mândrei aținui, O floricică de-i cerui (TEODORESCU). ♦ (Rar) A se ține după cineva; a urmări. 2. A fi sau a sta gata (pentru a prinde ceva care încearcă să scape); a băga bine de seamă. Grăunțele pocnesc și sar înflorite, albe. Băieții s-ațin să le prindă (VLAHUȚĂ). ◊ Expr. Aține-te! = fii gata! ține-te bine! [Var.: ațineá vb. II] – Lat. *attenere (= attinere).
Sursa: Dicționarul limbii române moderne | Permalink
ațíne vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. ațín, 1 pl. ațínem, imperf. 3 sg. ațineá; conj. prez. 3 sg. și pl. ațínă; ger. aținând; part. aținút
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
ațín și ațíŭ, -út, a -eá și a ațíne v. tr. (lat. attinére, pop. attenére. – Se conj. ca țin). Pîndesc: a aținea calea cuĭva. V. refl. Pîndesc, îs atent: aține-te la poartă!
Sursa: Dicționaru limbii românești | Permalink


Copyright (C) 2004-2024 DEX online (http://dexonline.ro)