Pentru a naviga pe un cuvânt apăsaţi dublu click pe el. Schimbă navigarea la un click. Declinări/Conjugări
Definiţii: bâjbâi (verb tranzitiv) , bâjbâire (substantiv feminin)   
BÂJBÂÍRE, bâjbâiri, s. f. Bâjbâială. – V. bâjbâi.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
BÂJBÂÍRE, bâjbâiri, s. f. Bâjbâială. – V. bâjbâi.
Sursa: Dicționarul limbii române moderne | Permalink
BÂJBÂÍRE s. v. bâjbâială.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
bâjbâíre s. f., g.-d. art. bâjbâírii; pl. bâjbâíri
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
BÂJBÂÍ, bấjbâi, vb. IV. Intranz. A orbecăi (în întuneric, în ceață etc.). ♦ Tranz. A căuta ceva pipăind prin întuneric. ◊ Loc. adv. Pe bâjbâite = pe dibuite, dibuind, bâjbâind. – Formație onomatopeică.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
A BÂJBÂÍ bâjbâi 1. intranz. A merge fără siguranță, pipăind prin întuneric. 2. tranz. A căuta, pipăind (prin întuneric); a dibui. /Onomat.
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
BÂJBÂÍ, bấjbâi, vb. IV. Intranz. 1. A umbla șovăitor, nesigur, orbecăind (în întuneric, în ceață etc.). ♦ Tranz. A căuta ceva pipăind prin întuneric. 2. A mișuna, a furnica. – Onomatopee.
Sursa: Dicționarul limbii române moderne | Permalink
BÂJBÂÍ vb. a dibui, a orbecăi, a pipăi, (înv. și reg.) a orbeca, (reg.) a horhăi, a moșcoti. (~ prin întuneric.)
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
BÂJBÂÍ vb. v. agita, colcăi, foi, forfoti, frământa, furnica, mișui, mișuna, roi, viermui.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
bîjbîí (bî́jbîi, bîjbîít), vb.1. A bolborosi, a bombăni. – 2. A furnica, a mișuna, a forfoti. – 3. A căuta pe dibuite. – Var. bîjbăi, bojbăi. Creație expresivă, bazată pe o consonanță ce pare a indica ideea de bălăbăneală, cf. bîlbii, fojgăi, gîlgii, moșmondi, it. bisbigliare, fr. bisbille, sp. bisbisar (REW 1350; Pușcariu, Lr., 100). Der. bîjbîială, s. f. (bîjbîire; la oi, amețeală); bîjbîitor, adj. (care bîjbîie, care merge bîjbîind); bîjbîitură, s. f. (mers sau căutare pe dibuite); bojbîc, s. m. (bîlbîit); bozgîndi, vb. (a pipăi), a cărui alternanță consonantică o amintește pe cea a lui moșmîndi.
Sursa: Dicționarul etimologic român | Permalink
bâjbâí vb., ind. prez. 1 sg. bâjbâi, 3 sg. și pl. bâjbâie, imperf. 3 sg. bâjbâiá
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
bÎjbîĭ saŭ bojbăĭ și -ĭesc, a -í v. intr. (imit. d. bîj-bîj și boj-boj, zgomotu mîniĭ și omuluĭ care caută pin întuneric. V. foșgăĭ). Dibuĭesc, caut un lucru saŭ drumu pin intuneric. – Și hojbăĭ. V. bodicăĭ.
Sursa: Dicționaru limbii românești | Permalink


Copyright (C) 2004-2018 DEX online (http://dexonline.ro)