Pentru a naviga pe un cuvânt apăsaţi dublu click pe el. Schimbă navigarea la un click. Declinări
BĂȘCĂLÍE s. f. (Arg. și fam.; în expr.) A lua (pe cineva) în bășcălie sau a face bășcălie (de cineva) = a-și bate joc (de cineva), a face de râs pe cineva. – Et. nec.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
BĂȘCĂLÍE f. pop. : A lua pe cineva în ~ a-și bate joc de cineva. [Art. bășcălia; G.-D. bășcăliei; Sil. -li-e] /Orig. nec.
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
BĂȘCĂLÍE s. f. (Fam., în expr.) A lua (pe cineva) în bășcălie = a-și bate joc (de cineva).
Sursa: Dicționarul limbii române moderne | Permalink
BĂȘCĂLÍE s. v. batjocură, bătaie de joc, derâdere, râs, zeflemea.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
bășcălíe (bășcălíi), s. f. – Muștruluială. Țig. baštali „șa (de călărit)” (Graur 127); semantismul prezintă analogii curioase cu fr. mettre sur la sellette și, în parte, cu rom. înșela. După Vasiliu, GS, VII, 103, ar fi o simplă var. de la bășcălui, de la bașcă.Der. bășcăli, vb. (a mustra, a dojeni); beșteli, vb. (a mustra), pe care Drăgan, Dacor., VI, 263 îl derivă cu puțin succes din mag. bestya „animal”.
Sursa: Dicționarul etimologic român | Permalink
bășcălíe s. f., art. bășcălía, g.-d. bășcălíi, art. bășcălíei; pl. băscălíi
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
bășcălíe f. (d. bașcaliŭ, pin aluzie la starea luĭ față de ișlicar). Fam. A lua în bășcălie, a lua în zeflemea, în rîs, la vale, peste picĭor. – Și -ărie. Pe Olt. și bașchíolă. La NPl. Ceaur, 90, baschíulă.
Sursa: Dicționaru limbii românești | Permalink


Copyright (C) 2004-2018 DEX online (http://dexonline.ro)