Pentru a naviga pe un cuvânt apăsaţi dublu click pe el. Schimbă navigarea la un click. Declinări/Conjugări
Definiţii: bășica (verb tranzitiv) , bășică (substantiv feminin)   
BĂȘICÁ, bășíc, vb. I. Tranz. și refl. A produce sau a face bășici; a (se) umple de bășici. [Var.: (reg.) beșicá vb. I] – Din bășică.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
BĂȘICÁ, bășíc, vb. I. Tranz. A produce cuiva bășici. ♦ Refl. A se umple de bășici, a face bășici. [Var.: (reg.) beșicá vb. I] – Din bășică.
Sursa: Dicționarul limbii române moderne | Permalink
BĂȘICÁ vb. a (se) urzica, (pop.) a (se) piersica, (Mold., Bucov. și Transilv.) a (se) coși. (S-a ~ pe mână.)
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
bășicá vb., ind. prez. 1 sg. bășíc, 3 sg. și pl. bășícă, imperf. 3 sg. bășicá; conj. prez. 3 sg. și pl. bășíce
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
BĂȘÍCĂ, bășici, s. f. 1. Sac membranos din corpul oamenilor și al animalelor, în care se strâng unele secreții ale organismului; vezică. Bășica fierii.Spec. Sac membranos din corpul unui porc sau al altui animal, uscat și întrebuințat ca pungă, burduf etc. ♦ Organ intern, plin cu aer, care ajută peștii la plutire. 2. Umflătură a pielii conținând o materie lichidă (seroasă). 3. Umflătură mică plină cu aer, care se face la suprafața lichidelor (în timpul fierberii), a aluatului (în urma dospirii) etc. 4. Obiect (de sticlă) în formă sferică. ♦ (Arg.) Minge (de fotbal). [Var.: (reg.) beșícă s. f.] – Lat. *bessica(=vessica).
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
A BĂȘICÁ bășíc tranz. A face să se bășice. /Din bășică
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
A SE BĂȘICÁ mă bășíc intranz. A face bășici; a se acoperi cu bășici. /Din bășică
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
BĂȘÍCĂ ~ci f. 1) pop. Organ intern având forma unei pungi membranoase în care se depozitează unele secreții ale organismului, pentru a fi ulterior eliminate; vezică. ◊ ~ca udului (sau urinară) rezervor membranos în care se înmagazinează urina venită de la rinichi, pentru a fi ulterior eliminată prin uretră; vezică urinară. 2) Organ intern membranos la pește, umplut cu un amestec de gaze, care înlesnește înotul. 3) Umflătură mică, plină cu aer, formată la suprafața unor lichide. Ploaie cu ~ci. 4) Umflătură mică pe piele conținând o materie lichidă. [G.-D. bășicii] /<lat. bessica
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
BĂȘÍCĂ, bășici, s. f. 1. Sac membranos care se găsește în corpul oamenilor și al animalelor și în care se strâng unele secreții ale organismului. Bășica fierii. ♦ Bășică (1) (scoasă din corpul animalelor) uscată și întrebuințată la făcutul pungilor, burdufurilor etc. ♦ Organ intern al peștilor, de forma unui balonaș, plin cu un amestec de gaze care le ajută la plutire. 2. Umflătură a pielii conținând o materie lichidă. De vânt bătut, ars de soare Și cu bășici la picioare (TEODORESCU). 3. Umflătură mică, plină cu aer, care se face la suprafața lichidelor (în timpul fierberii), a aluatului (în urma dospirii) etc. 4. (Neobișnuit) Glob de sticlă; balon. [Var.: (reg.) beșícă s. f.] – Lat. *bessica (= vessica).
Sursa: Dicționarul limbii române moderne | Permalink
BĂȘICA FIÉRII s. v. colecist, fiere, veziculă biliară.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
BĂȘICA-PÓRCULUI s. v. gogoașă.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
BĂȘÍCĂ s. 1. v. vezică. 2. bășica udului v. vezică urinară. 3. bășică înotătoare v. vezică înotătoare. 4. v. bulă.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
BĂȘÍCĂ s. v. aerostat, balon, glob, gogoașă, minge, păpălău.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
BĂȘICĂ REÁ s. v. antrax, cărbune, dalac, pustulă malignă.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
bășícă (bășíci), s. f.1. Vezică. – 2. Glob. – 3. Bulă, bulbuc. – Var. beșică. Mr. bișică, megl. bișocă. Lat. vessica (Pușcariu 189; REW 9276; Candrea-Dens., 141; DAR); cf. alb. mesikë, it. vescica, fr. vessie, sp. vejiga, basc. bišika, port. bexiga. Der. bășica, vb. (a face bășici); bășicată, s. f. (varietate de struguri); bășicos, adj. (cu bășici); bășicos, s. m. (arbust, Coluta arborescens); bășicuță, s. f. (Gentiana asclepiadea); Vb. a bășica poate deriva și direct din lat. vessῑcāre (cf. Pușcariu 188; REW 9277 și mr. mbișic, abruz. avvešekkà). Din rom. provine bg. bŭšŭka (Capidan, Raporturile, 228), sb. bešika și rut. bešyka (Miklosich, Wander., 8 și 12, Candrea, Elemente, 407; Berneker 53), și probabil ngr. μπετσϰώνω „a bate, a ciomăgi” (G. Meyer, Neugr. St., II, 76) și sb. beška „varietate de struguri” cf. bășicată.V. și beștea.
Sursa: Dicționarul etimologic român | Permalink
bășícă s. f., g.-d. art. bășícii; pl. bășíci
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
beșícă (est) și bă- (vest) f., pl. ĭ (lat. vésica, beșică; it. besciga și vescica, pv. vesiga, fr. vessie, sp. vejiga, pg. bexiga; alb. măšikă. D. rom. vine sîrb. bešika). Receptacul membranos care conține urina în corpu animalelor saŭ împlinește altă funcțiune la peștĭ orĭ păsărĭ. Unflătură pe corp produsă de arsură, de cizma care te roade orĭ pe palme de multă muncă, de gimnastică ș.a. Bulbuc, glob cav, unflătură formată de apă, maĭ ales de săpun: fericirea e ca beșicile de săpun, plouă cu beșicĭ. Beșică de boŭ, țiplă pusă în loc de geam (în vechime).
Sursa: Dicționaru limbii românești | Permalink


Copyright (C) 2004-2018 DEX online (http://dexonline.ro)