Pentru a naviga pe un cuvânt apăsaţi dublu click pe el. Schimbă navigarea la un click. Declinări
BĂIEȚÉL, băieței, s. m. 1. Diminutiv al lui băiat; băiețaș. 2. (La pl.) Plantă erbacee cu frunze păroase și flori albastre grupate, care crește prin fânețe și pășuni (Veronica spicata)Băiat + suf. -el.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
BĂIEȚÉL, băieței, s. m. Diminutiv al lui băiat.
Sursa: Dicționarul limbii române moderne | Permalink
BĂIEȚÉL s. băiețaș, copilaș, (reg.) codănel, (Mold.) țică, (fam.) pici, puști.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
băiețél s. m., pl. băiețéi, art. băiețéii
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
băĭețél m. pl. eĭ. Băĭat mic.
Sursa: Dicționaru limbii românești | Permalink
BĂIEȚÉL ~i m. la pl. (diminutiv de la băiat) Plantă erbacee cu frunze păroase și flori albastre grupate, care crește prin fânețe și prin pășuni. /băiat + suf. ~el
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink


Copyright (C) 2004-2018 DEX online (http://dexonline.ro)