Pentru a naviga pe un cuvânt apăsaţi dublu click pe el. Schimbă navigarea la un click. Declinări/Conjugări
Definiţii: băjenări (verb) , băjenărit (substantiv neutru)   
BĂJENĂRÍT s. n. (Înv.) Băjenie. [Var.: bejănărit s. n.] – V.băjenări.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
BĂJENĂRÍT s. n. (Înv. și arh.) Băjenie. [Var.: bejănărit s. n.] – V. băjenări.
Sursa: Dicționarul limbii române moderne | Permalink
BĂJENĂRÍT s. v. fugă, pribegie, refugiu.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
băjenărít s. n.
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
BĂJENĂRÍ, băjenăresc, vb. IV. Intranz. (Înv.) A băjeni. [Var.: bejănărí vb. IV] – Din băjenar.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
BĂJENĂRÍ, băjenăresc, vb. IV. Intranz. (Înv. și arh.) A băjeni. [Var.: bejănărí vb. IV] – Din băjenar.
Sursa: Dicționarul limbii române moderne | Permalink
BĂJENĂRÍ vb. v. fugi, pribegi, refugia.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
băjenărí vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. băjenărésc, imperf. 3 sg. băjenăreá; conj. prez. 3 sg. și pl. băjenăreáscă
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
bejenărésc (est) și bă- (vest.) v. intr. (d. bejenar). Mă aflu în bejenie. Vechĭ și refl.
Sursa: Dicționaru limbii românești | Permalink
bejenărít (est) și băjenărít (vest) n., pl. urĭ (d. bejenăresc). Vechĭ. Bejenie, bejenărire. – În est. pop. bejă-.
Sursa: Dicționaru limbii românești | Permalink


Copyright (C) 2004-2018 DEX online (http://dexonline.ro)