Pentru a naviga pe un cuvânt apăsaţi dublu click pe el. Schimbă navigarea la un click. Declinări/Conjugări
Definiţii: bălța (verb tranzitiv) , bălțat (adjectiv)   
BĂLȚÁT, -Ă, bălțați, -te, adj. (Despre animale) Care are părul sau penele de culori diferite; cu dungi sau cu pete de altă culoare. ♦ (Despre haine, stofe, tablouri etc.) Cu multe culori țipătoare; colorat fără gust. ♦ (Ir.) Îmbrăcat fără gust; (pop.) îmbrăcat în haine orășenești. – Lat. balteatus.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
BĂLȚÁT, -Ă, bălțați, -te, adj. (Despre animale, rar despre păsări) Care are părul sau penele de culori diferite; cu dungi sau cu pete de altă culoare. V. pestriț. ♦ (Despre haine, stofe, tablouri etc.) Cu prea multe culori; colorat fără gust. ♦ (Ir., despre oameni) Îmbrăcat fără gust; (pop.) îmbrăcat în haine orășenești. – Lat. balteatus.
Sursa: Dicționarul limbii române moderne | Permalink
BĂLȚÁT adj. 1. împestrițat, pătat, pestriț, tărcat, (pop.) prian, (înv. și reg.) pistrui, (reg.) pric, priu, tărcuș, (Transilv. și Bucov.) alaciu, (prin Transilv.) cheș, (Ban.) șar, (prin Ban.) șălean, (prin Olt. și Ban.) șerguiat, (prin Transilv.) șvaițăr. (Animal, păr ~.) 2. v. vărgat.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
BĂLȚÁT adj. v. capricios, inconstant, instabil, neconstant, nestabil, nestatornic, schimbăcios, schimbător, variabil.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
bălțát adj. m., pl. bălțáți; f. sg. bălțátă, pl. bălțáte
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
bălțát, -ă adj. (lat. balteatus, încins, adică „vărgat”. V. balț). Cu pete marĭ albe pe trup: cal bălțat. Multicolor și fără gust: îmbrăcăminte bălțată. Fig. Iron. Amestecat, neomogen: societate bălțată. Moțat, breaz, distins în rău: nu fi așa de bălțat! V. breaz și peag.
Sursa: Dicționaru limbii românești | Permalink
BĂLȚÁ, bălțez, vb. I. Tranz. (Fam.) A vopsi în culori variate (și nearmonizate); a tărca. – Din bălțat (der. regr.).
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
BĂLȚÁT ~tă (~ți, ~te) 1) (despre părul sau penajul animalelor) Care are pete sau dungi de altă culoare; tărcat. 2) (despre animale) Care are asemenea păr; tărcat. 3) fam. (despre haine, stofe, țesături etc.) Care este colorat fără gust, în prea multe culori țipătoare. Basma ~tă. ◊ A umbla după boi ~ți a umbla fără rost. /<lat. balteatus
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
BĂLȚÁ vb. a (se) tărca. (Ce te-ai bălțat așa?)
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
bălțá vb., ind. prez. 1 sg. bălțéz, 3 sg. și pl. bălțeáză
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
șoárece-bălțát s. m.
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
BĂLȚÁȚ, -Ă, (lat. balteatus) adj. 1. (Despre animale) Care are părul sau penele de culori deschise formînd pete. ♦ (Substantivat, f.) Bălțată românească = rasă de taurine cu însușiri mixte (lapte și carne), creată în Transilvania, Banat și Bucovina la sfîrșitul sec. 19 și începutul sec. 20, prin încrucișarea vacilor locale din rasa sură de stepă cu tauri simmenthal. De culoare bălțată albă cu galben, vacile au în medie o greutate de 550 kg și o producție anuală de 3.000 l lapte. 2. Ir. Cu prea multe culori; format din elemente eterogene; îmbrăcat fără gust.
Sursa: Dicționar enciclopedic | Permalink
BĂLȚAȚI, com. în jud. Iași; 4.820 loc. (1991). Crescătorii de pește.
Sursa: Dicționar enciclopedic | Permalink


Copyright (C) 2004-2018 DEX online (http://dexonline.ro)