Pentru a naviga pe un cuvânt apăsaţi dublu click pe el. Schimbă navigarea la un click. Declinări/Conjugări
BĂLMĂJÍ, bălmăjesc, vb. IV. Tranz. 1. A amesteca, a încurca mai multe lucruri. ♦ A zăpăci, a ameți pe cineva cu vorba. 2. A vorbi încurcat, îngăimat sau fără rost. [Var.: bălmojí, bolmojí vb. IV.] – Din balmoș.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
BĂLMĂJÍ, bălmăjesc, vb. IV. Tranz. 1. A amesteca mai multe lucruri; a încurca. ♦ A zăpăci pe cineva cu vorba. 2. A vorbi ceva încurcat; a îngăima. [Var.: bălmojí, bolmojí vb. IV] – Din balmoș.
Sursa: Dicționarul limbii române moderne | Permalink
BĂLMĂJÍ vb. v. bombăni.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
BĂLMĂJÍ vb. v. amesteca, blegi, încâlci, încurca, moleși, muia.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
bălmăjí vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. bălmăjésc, imperf. 3 sg. bălmăjeá; conj. prez. 3 sg. și pl. bălmăjeáscă
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
A BĂLMĂJÍ ~ésc intranz. A vorbi incoerent, încet și nedeslușit; a bodogăni; a mormăi; a bombăni; a boscorodi. /Din balmoș
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
bălmăjésc și bolmojésc v. tr. (d. balmeș). Amestec, încurc: a bolmoji lucrurile, lecția. Încurc, amestec, mistific: l-a bolmojit cu vorba. V. refl. Mă moleșesc, mă fleșcăĭesc. – Și bălmujesc, belmeșesc, îmbolmojesc și îmbolbojesc. În Dîmb. belmejez.
Sursa: Dicționaru limbii românești | Permalink


Copyright (C) 2004-2018 DEX online (http://dexonline.ro)