Pentru a naviga pe un cuvânt apăsaţi dublu click pe el. Schimbă navigarea la un click. Declinări
BĂRDÁCĂ, bărdace, s. f. 1. Ulcică smălțuită de pământ (cu toartă). 2. Varietate indigenă de prune, lunguiețe și puțin strangulate spre coadă. – Din bărdac.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
BĂRDÁCĂ, bărdace, s. f. 1. Cană mică de pământ cu toartă, din care se bea apă, lapte etc. 2. Varietate indigenă de prune lunguiețe și puțin strangulate spre coadă. – Tc. bardak.
Sursa: Dicționarul limbii române moderne | Permalink
bărdácă (-ce), s. f.1. Ulcică. – 2. Varietate de prună. – var. bărdac, bardac(ă). Megl. bărdac. Tc. bardak (Moklosich, Fremdw., 77; Șeineanu, II, 38; Lokotsch 230; Ronzevalle 43), cf. cuman. bardac (Kuun 123), bg. bardak. Sensul 2 apare și în tc.
Sursa: Dicționarul etimologic român | Permalink
bărdácă s. f. /bărdác s. n. (vas mic de pământ), pl. bărdáce
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
bărdácă (prună) s. f., g.-d. art. bărdácei; pl. bărdáce
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
BĂRDÁCĂ ~ce f. 1) Fructul bărdacului. 2) pop. Cană mică (de lemn sau de lut), strâmtă la gură, folosită pentru băut. /<turc. bardak
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink


Copyright (C) 2004-2018 DEX online (http://dexonline.ro)