Pentru a naviga pe un cuvânt apăsaţi dublu click pe el. Schimbă navigarea la un click. Declinări/Conjugări
Definiţii:   
BĂTĂTORÍ, bătătoresc, vb. IV. 1. Tranz. A tasa un teren; a bătuci. 2. Refl.A face bătături (2). [Var.: bătăturí vb. IV] – Din bătătură.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
BĂTĂTORÍ, bătătoresc, vb. IV. Tranz. A bate un teren spre a-l face tare și neted; a bătuci. ♦ Refl. A se umple de bătături (2). – Din bătătură.
Sursa: Dicționarul limbii române moderne | Permalink
BĂTĂTORÍ vb. 1. a bate, a bătuci, a îndesa, a presa, (pop.) a pisa, (reg.) a dricui, a tăpși, a zbătuci, (Transilv.) a dripi, (fam.) a pisăgi. (A ~ pământul, zăpada.) 2. a se întări, a se înțeleni, a se învârtoșa. (Pământul s-a ~.)
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
bătătorí vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. bătătorésc, imperf. 3 sg. bătătoreá; conj. prez. 3 sg. și pl. bătătoreáscă
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
BĂTĂTÓR1, bătătoare, s. n. 1. Băț, lopățică (împletită) în formă de palmă etc., cu care se bat covoare, perne etc. pentru a le curăța de praf. 2. Suport folosit pentru bătutul covoarelor, cuverturilor etc. 3. Băț subțire, la un capăt cu o rotiță de lemn cu găurele, cu care se bate laptele prins sau smântâna în putinei, ca să se aleagă untul; mâtcă, brighidău. 4. Parte a meliței pe care se așează transversal inul sau cânepa, spre a fi melițate. 5. Scândură mică, dreptunghiulară, care servește la tasarea pământului semănat din grădină. – Lat. batt(u)atorium.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
BĂTĂTÓR2, -OARE, bătători, -oare, adj., s. f. I. Adj. (În expr.) Bătător la ochi = care atrage atenția în mod flagrant; izbitor. II. S. f. 1. Lopățică cu care se bate pânza (când se inălbește) sau rufele (când se spală); mai. 2. Mașină care bate smocurile de bumbac pentru destrămarea fibrelor. – Bate + suf. -ător.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
A BĂTĂTORÍ ~ésc tranz. 1) (terenuri) A îndesa (pentru a face drept și neted); a transforma în bătătură; a bătuci; a tăpși; a bate. 2) (terenuri cultivate sau acoperite cu vegetație) A călca pe toată suprafața, distrugând plantele. 3) (pielea oamenilor și a animalelor) A face să se bătătorească; a bătuci. /Din bătătură
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
A SE BĂTĂTORÍ se ~éște intranz. (despre pielea oamenilor și a animalelor) A se îngroșa întărindu-se sub acțiunea unor factori externi nocivi; a face bătături; a se bătuci. /Din bătătură
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
BĂTĂTOÁRE ~óri f. 1) Lopată mică cu care se bat rufele sau pânza la spălat sau la înălbit. 2) Mașină pentru bătut bumbacul sau cânepa (în scopul destrămării firelor și curățării lor de impurități). /<lat. batt[u]atorium
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
BĂTĂTÓR1 ~oáre n. 1) Obiect cu care se bat covoarele; palmă. 2) Parte a putineiului în formă de băț, prevăzut cu o scândură mică găurită la un capăt, cu care se bate smântâna pentru a alege untul. 3) Parte a bătătoarei sau a meliței pe care se așază cânepa sau inul pentru a fi bătute sau melițate. /<lat. batt[u]atorium
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
BĂTĂTÓR2 ~oáre (~óri, ~oáre): ~ la ochi care apare ca evident și incontestabil în ochii tuturor; flagrant; izbitor. /a bate + suf. ~ător
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
BĂTĂTOÁRE, bătătoare, s. f. 1. Lopățică cu care se bate pânza (când se înălbește) sau rufele (când se spală); mai. 2. Mașină care bate smocurile de bumbac până când se destramă fibrele. – Din bat (prez. ind. al lui bate) + suf. -ătoare.
Sursa: Dicționarul limbii române moderne | Permalink
BĂTĂTÓR1, bătătoare, s. n. 1. Băț (sau împletitură în formă de palmă) cu care se bat covoare, perne etc. pentru a le curăța de praf. 2. Băț subțire, la un capăt cu o rotiță de lemn cu găurele, cu care se bate laptele prins sau smântâna în putinei, ca să se aleagă untul. 3. Parte a meliței pe care se așază, transversal, inul sau cânepa, spre a fi melițate. 4. Unealtă de grădinărie folosită pentru apăsarea pământului după semănat, alcătuită dintr-o scândură mică dreptunghiulară, prevăzută cu un mâner perpendicular pe ea. – Lat. batt(u)atorium.
Sursa: Dicționarul limbii române moderne | Permalink
BĂTĂTÓR2, -OARE, bătători, -oare, adj. (În expr.) Bătător la ochi = care atrage atenția; izbitor. – Din bat (prez. ind. al lui bate) + suf. -ător.
Sursa: Dicționarul limbii române moderne | Permalink
BĂTĂTOÁRE s. v. călfuță.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
BĂTĂTOÁRE s. v. îmblăciu.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
BĂTĂTÓR s. 1. (pop.) brighidău, mâtcă, (reg.) drugă, ferdideu, litcă, meșcă, roată. (~ pentru alegerea untului.) 2. v. tel. 3. (TEHN.) scaun, strat, trup. (~ la meliță.)
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
BĂTĂTÓR s. v. cuțit, limbă.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
bătătoáre (mai de rufe, mașină) s. f., g.-d. art. bătătórii; pl. bătătóri
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
bătătór adj. m., pl. bătătóri; f. sg. și pl. bătătoáre
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
bătătór (instrument casnic) s. n., pl. bătătoáre
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
bătătór, -oáre adj. Care bate. Bătător la ochĭ, izbitor (fr. frappant), atrăgător de atențiune. S.f., pl. orĭ. Scuturătoare, vergĭ împletite de scuturat covoarele și mobilele. Legătură de fășiĭ de hîrtie puse într’un băț de alungat muștele. Batoză. V. apărătoare, tiripleașcă.
Sursa: Dicționaru limbii românești | Permalink


Copyright (C) 2004-2018 DEX online (http://dexonline.ro)