Pentru a naviga pe un cuvânt apăsaţi dublu click pe el. Schimbă navigarea la un click. Declinări/Conjugări
Definiţii: bătătură (substantiv feminin) , bătături (verb tranzitiv)   
BĂTĂTURÍ vb. IV. v. bătători.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
BĂTĂTÚRĂ, bătături, s. f. 1. Teren bătătorit (în fața casei); p. ext. (pop.) ogradă, curte (la casele țărănești). 2. Îngroșare a pielii palmelor sau tălpilor. ◊ Expr. (Fam.) A călca (pe cineva) pe bătătură = a supăra, a enerva, a atinge (pe cineva) unde îl doare mai tare. 3. Băteală. – Lat. battitura.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
BĂTĂTÚRĂ ~i f. 1) Loc bătătorit din fața caselor (țărănești), unde nu crește iarbă; curte. 2) Porțiune de piele (pe corpul omului sau al animalelor) întărită și îngroșată sub acțiunea unor factori externi nocivi. Palme pline de ~i. ◊ A călca (pe cineva) pe ~ a atinge (pe cineva) unde-l doare; a supăra tare. 3) Firele care se introduc cu suveica prin rostul urzelii pentru a obține țesătura; băteală. ~ de lână. /<lat. battitura,
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
BĂTĂTÚRĂ, bătături, s. f. 1. Teren bătătorit (în fața casei) pe care nu crește iarba; p. ext. ogradă, curte. 2. Îngroșare a pielii de pe mâini sau picioare din cauza unei frecări repetate. ◊ Expr. A călca (pe cineva) pe bătătură = a atinge (pe cineva) unde-l doare mai tare; a supăra. 3. Băteală. – Din bat (prez. ind. al lui bate) + suf. -ătură.
Sursa: Dicționarul limbii române moderne | Permalink
BĂTĂTÚRĂ s. 1. (MED.) clavus, (reg.) păducel, trântitură. 2. (TEXT.) băteală, (prin Mold.) bătaie. (~ la o țesătură.)
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
BĂTĂTÚRĂ s. v. curte, ogradă, păducel, staniște.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
bătătúră s. f., g.-d. art. bătătúrii; pl. bătătúri
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
bătătúră f. pl. urĭ (d. bat). Curte, locu din fața caseĭ, a cîrciumiĭ. Firele pe care le trece suveĭca transversal pin urzeală. Piele întărită maĭ ales la degete picĭoarelor din cauza încălțămintelor strîmte (calozitate). Acțiunea saŭ modu de a bate. halal bătătură (de ex. vorbind de baterea unuĭ fer cu ciocanu). V. batiște, băteliște, pistă.
Sursa: Dicționaru limbii românești | Permalink
bătăturésc v. tr. (d. bătătură). Bat, îndes cu tălpile, cu maĭu, saŭ cu alt lucru lat: a bătături pămîntu. – Și -oresc. (VR., 1924, 9, 307). V. bătucesc.
Sursa: Dicționaru limbii românești | Permalink


Copyright (C) 2004-2018 DEX online (http://dexonline.ro)