Pentru a naviga pe un cuvânt apăsaţi dublu click pe el. Schimbă navigarea la un click. Declinări
BĂTĂÚȘ, -Ă, bătăuși, -e, adj., s. m. și f. (Persoană) care caută motiv sau prilej de bătaie, căreia îi place să se bată. ♦ Scandalagiu. – Bate + suf. -uș.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
BĂTĂÚȘ, -Ă, bătăuși, -e, adj. (Adesea substantivat) Care caută prilej de bătaie, căruia îi place să se bată. – Din bat (prez. ind. al lui bate) + suf. -ăuș.
Sursa: Dicționarul limbii române moderne | Permalink
BĂTĂÚȘ s. ciomăgar, ciomăgaș, (reg.) bătaci, (înv.) dalcauc, (arg.) mardeiaș.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
bătăúș adj. m., s. m., pl. bătăúși; f. sg. bătăúșă, pl. bătăúșe
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
bătăúș, -ă adj. Iubitor de a bate saŭ tocmit cu plată ca să-ĭ bată pe alțiĭ (maĭ ales la alegerĭ).
Sursa: Dicționaru limbii românești | Permalink
BĂTĂÚȘ ~ă (~i, ~e) și substantival (despre persoane) Care caută (mereu) motiv de bătaie; pus (mereu) pe bătaie. /a bate + suf. ~
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink


Copyright (C) 2004-2018 DEX online (http://dexonline.ro)