Pentru a naviga pe un cuvânt apăsaţi dublu click pe el. Schimbă navigarea la un click. Declinări
BĂUTÚRĂ, băuturi, s. f. 1. Orice lichid de astâmpărat setea. ♦ Lichid alcoolic potabil. 2. Consum de mari cantități de lichide alcoolice. ◊ Expr. A (nu) ține la băutură = a (nu) rezista la consumarea (exagerată) a lichidelor alcoolice. [Pr.: bă-u-.Var.: (reg.) beutúră s. f.] – Lat. *bibitura.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
BĂUTÚRĂ, băuturi, s. f. 1. Lichid care se bea pentru a astâmpăra setea, ca doctorie etc.; (prin restricție) vin, bere, țuică etc. 2. Băut1. ♦ Chef (1). O dusesem într-o băutură (M. I. CARAGIALE). [Var.: (reg.) beutúră s. f.] – Lat. *bibitura.
Sursa: Dicționarul limbii române moderne | Permalink
BĂUTÚRĂ s. 1. lichid. (O ~ gălbuie.) 2. (pop. și fam.) udătură, (pop.) udeală. (Ceva ~ aveți?)
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
BĂUTÚRĂ s. v. beție, chef.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
băutúră s. f., g.-d. art. băutúrii; pl. băutúri
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
băutúră f., pl. ĭ. Acțiunea de a bea (beție): n’am maĭ văut așa băutură (V. mîncătură). Ceĭa ce se bea, maĭ ales băutură spirtoasă. Medicament lichid: băutură adormitoare. – Vechĭ, iar azĭ Olt. Trans. be-. V. poțiune.
Sursa: Dicționaru limbii românești | Permalink
BĂUTÚRĂ ~i f. 1) Lichid folosit pentru potolirea setei sau în alte scopuri; lichid care se bea. ~i răcoritoare. 2) pop. Lichid cu conținut alcoolic. [G.-D. băuturii; Sil. bă-u-] /<lat. bibitura
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink


Copyright (C) 2004-2018 DEX online (http://dexonline.ro)