BABALẤC, babalâci, s. m. 1. (Fam. și depr.) Om bătrân și neputincios; om îmbătrânit înainte de vreme. 2. Stâlp gros de lemn care străbate ca o axă verticală centrul morii de vânt pentru ca moara să poată fi învârtită în bătaia vântului. – Din tc. babalic.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
BABALẤC, babalâci, s. m. 1. (Fam. și depr.) Om bătrân și neputincios; moșneag. ♦ (Ir.) Om îmbătrânit înainte de vreme. 2. Stâlp de lemn foarte gros care trece prin talpa morii de vânt și în jurul căruia moara poate fi învârtită după cum bate vântul. – Tc. babalık „tată vitreg, moșneag”.
Sursa: Dicționarul limbii române moderne | Permalink
BABALÂC s. baccea, căzătură, hodorog, ramolit, (reg. și fam.) ghiuj, (reg.) jap, matuf, (prin Mold.) băbălău, (fig.) hârb. (A ajuns un ~.)
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
babalâc s. m., pl. babalâci
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
BABALÂC ~ci m. depr. Persoană lipsită de vigoare fizică și intelectuală (din cauza vârstei înaintate); bătrân neputincios și urât; boșorog. /<turc. babalik
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
babalî́c (babalî́ci), s. m. – 1. Bătrîn, moș neputincios. – 2. Stîlp, par. – Var. babaluc, bubuluc. Megl. babaloc. Tc. babalik „părinte”, titlu de reverență (Șeineanu, II, 31), cf. bg. babaluk „bunic”. Var. se înțeleg mai ales pentru sensul 2. Expresia din babaluc „din totdeauna”, care se folosește în Banat (DAR), reprezintă sb. babaluk, de aceeași proveniență.
Sursa: Dicționarul etimologic român | Permalink
babalî́c m. (turc. babalνk, paternitate, tată vitreg). Bătrîn hodorogit, hodorog (iron.). O grindă care susținea moara de vînt (numită și babă). Cu acest. înț. e și n., pl. urĭ saŭ e.
Sursa: Dicționaru limbii românești | Permalink