BABILONÍE, babilonii, s. f. 1. Vorbire sau scriere încâlcită, confuză. 2. Învălmășeală mare, dezordine. [Var.: vaviloníe s. f.] – Babilon (n. pr.) + suf. -ie.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
BABILONÍE s. f. încurcare, amestecare a limbilor; vorbire, scriere confuză. ♦ dezordine, situație confuză, haotică. (<babilon/ic/ + -ie)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
BABILONÍE, babilonii, s. f. 1. Vorbire sau scriere confuză. 2. Învălmășeală mare; încurcătură. – Din Babilon + suf. -ie.
Sursa: Dicționarul limbii române moderne | Permalink
BABILONÍE s. dezordine, haos, încurcătură, zăpăceală, (înv.) vavilonie. (E o ~ de nedescris în hârtiile lui.)
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
babilónie s. f., art. babilónia; g.-d. art. babilóniei, pl. babilónii, art. babilóniile
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
babiloníe f. (din forma maĭ veche și maĭ rară azi vavilonie, d. Vavilón, celebru oraș unde s’aŭ amestecat limbile, pron. de Grecii de azĭ Vavilón, ĭar de ceĭ vechĭ Babylón). Mare amestec, mare confuziune: acest minister e o adevărată babilonie.
Sursa: Dicționaru limbii românești | Permalink
BABILÓNIE ~i f. rar 1) Exprimare (orală sau scrisă) confuză și încurcată. 2) Învălmășeală mare; dezordine generală. [Art. babilonia; G.-D. babiloniei; Sil. -ni-e] /Din Babilon n. pr. + suf. ~ie
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink