BACANÁL, -Ă I. adj. 1. de bacanală. 2. (fig.) o*******c. II. s. f. 1. sărbătoare cu muzică și dansuri, la romani, în cinstea zeului Bacus. 2. (fig.) petrecere zgomotoasă; o***e. 3. piesă instrumentală sau orchestrală, din perioada clasică și romantică, cu ritm alert, punctat, cu o factură acordică și sonoritate amplă. (<fr. bacchanal/e/, lat. bacchanalia)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
bacanál adj. m., pl. bacanáli; f. sg. bacanálă, pl. bacanále
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink