BACHELÍTĂ s. f. Rășină sintetică obținută prin tratarea formolului cu fenol, utilizată ca materie plastică pentru confecționarea unor obiecte tehnice sau de uz casnic. – Din fr. bakélite.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
BACHELÍTĂ f. Masă plastică obținută din rășină sintetică, utilizată la confecționarea obiectelor electrotehnice sau de uz casnic. [G.-D. bachelitei] /<fr. bakélite
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
BACHELÍTĂ s.f. Material izolator compus dintr-o rășină sintetică, folosit mai ales în electrotehnică. [< fr. bakélite].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
BACHELÍTĂ s. f. rășină sintetică, al reacției de condensare dintre aldehida formică și fenoli, folosită la fabricarea unor piese electroizolante. (< fr. bakélite)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
BACHELÍTĂ s. f. Rășină sintetică din care se fabrică piese electrice izolatoare și diverse obiecte de uz comun. – Fr. bakélite.
Sursa: Dicționarul limbii române moderne | Permalink
BACHELÍTĂ s. (CHIM.) bachelită A = rezol; bachelită B = rezitol; bachelită C = rezită.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
bachelítă s. f., g.-d. art. bachelítei
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
BACHELÍTĂ (‹ fr., germ.; {s} Baekeland) s. f. Rășină fenolică sintetică, obținută prin condensarea fenolului cu aldehida formică folosită ca material electroizolant și la fabricarea unor obiecte de uz industrial și casnic. A. a fost obținută în 1906 de chimistul belgian L. Baekeland. V. fenoplaste.
Sursa: Dicționar enciclopedic | Permalink