BACULÍT s.m. Amonit cu cochilia dreaptă. [< fr. baculite, cf. lat. baculus – bastonaș].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
baculít s. m., pl. baculíți
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
BACULÍT (‹ fr. {i}; lat. baculus „băț”) s. m. (PALEONT.) Cefalopod amonit cu cochilia dreaptă, care a trăit în Cretacicul superior.
Sursa: Dicționar enciclopedic | Permalink