BÁFTĂ, bafte, s. f. (Arg. și fam.) Noroc, șansă. – Din țig. baht. Cf. tc. baht.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
BÁFTĂ s. f. (Fam.) Noroc. – Tc. baht.
Sursa: Dicționarul limbii române moderne | Permalink
BÁFTĂ s. v. apreciere, atenție, cinste, cinstire, considerație, noroc, onoare, prețuire, respect, stimă, șansă, trecere, vază.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
báftă (báfte), s. f. – Noroc, succes. Tc. baht (Popescu-Ciocănel 14; DAR; Ronzevalle 48), care a trecut în țig. batch (Miklosich, Zig., 172; Wlislocki 72). În rom. pare a fi intrat prin intermediul țig. (Graur 124; Graur, Notes, IV, 196; Juilland 157) și consideră o nuanță de vulgaritate; cu toate că este un cuvînt foarte folosit în limbajul comun, apare rareori în literatură. Din tc. provin și ngr. βάχτ, alb. baft, bg., sb. bacht. – Stamati folosește de mai multe ori cuvîntul baftă, cu sensul de „gură, cioc”; nu cunoaștem rațiunea acestei întrebuințări, care nu apare la alt autor și pe care nu o găsim în dicționare. – Der. băftos, adj. (norocos).
Sursa: Dicționarul etimologic român | Permalink
báftă s. f., g.-d. art. báftei; pl. báfte
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
báftă f., pl. e (turc. pers. baht, noroc, cinste, vază; bg. sîrb. alb. baht). Fam. Iron. Mutră, față, obraz, cinste: ia batjocurit bafta. Rar, noroc, șansă.
Sursa: Dicționaru limbii românești | Permalink
BÁFTĂ ~e f. fam. Concurs de împrejurări favorabile; noroc. A avea ~. /<turc. baht
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink