Pentru a naviga pe un cuvânt apăsaţi dublu click pe el. Schimbă navigarea la un click. Declinări
Definiţii:   
BÁIERĂ, băieri, s. f. Curea, sfoară, ață etc. cusută sau prinsă de un obiect spre a putea fi transportat, atârnat, strâns etc. ◊ Expr. A strânge băierile pungii = a face economii, a deveni econom. A avea nouă băieri la pungă = a fi zgârcit. A (i se) rupe băierile inimii = a simți (sau a produce cuiva) o mare durere sufletească. A-și dezlega băierile inimii = a se destăinui. A ofta (sau a striga, a râde) din băierile inimii = a ofta (sau a striga, a râde) foarte tare, foarte puternic. [Pr.: ba-ie-. - Pl. și: baieri. Var.: báier s. n.] – Din lat. bajulus, bajula.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
BÁIERĂ, băieri, s. f. 1. Curea, sfoară, ață etc. cusută sau legată de un obiect (traistă, ploscă etc.) și cu ajutorul căreia obiectul poate fi transportat sau atârnat. ◊ Expr. A (i se) rupe (cuiva) băierile inimii = a simți (sau a provoca cuiva) o mare durere sufletească. A-și dezlega băierile inimii = a se destăinui (cuiva). A ofta (sau a striga, a râde etc.) din băierile inimii = a ofta (sau a striga etc.) din toată inima. ♦ Ață, șnur etc. cu care se leagă, se strânge sau se încheie o rufă, o haină, o pungă etc. ◊ Expr. A strânge băierile pungii = a face economii. A avea nouă băieri la pungă = a fi foarte zgârcit. ♦ Ochi de frânghie legat de fiecare dintre cele două margini ale unei bărci, prin care se introduc vâslele. 2. (Rar) Amuletă. [Pl. și: baieri.Var.: báier, baiere, s. n.] – Lat. bajulus.
Sursa: Dicționarul limbii române moderne | Permalink
báieră (pop.) s. f., g.-d. art. bắierii / báierii; pl. bắieri / báieri
Sursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută şi adăugită | Permalink
BÁIERĂ s. cheotoare. (~ la gura cămășii țărănești.)
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
báieră s. f., g.-d. art. băierii/báierei; pl. băieri/báiere
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
báĭeră f., pl. e și băĭerĭ (d. lat. bajula, purtătoare, fem. de la bijulus, purtător, hamal. Întîi s’a zis baĭură, apoĭ baĭeră. D. rom. vine rut. baior, găitan de lînă. Cp. cu caier și germ. hosen-träger, cozondracĭ). Găitan care strînge o haĭnă la șoldurĭ saŭ la gît orĭ un sac orĭ o pungă la gură. Lucru purtat atîrnat la gît (un amulet, o cruce, niște canforă ș.a.). Fig. Băĭerele inimiĭ, adîncu inimiĭ (maĭ mult iron.): a striga din băĭerele inimiĭ. A strînge băĭerele pungiĭ, a nu maĭ cheltui, a face economie.
Sursa: Dicționaru limbii românești | Permalink
BÁIERĂ băieri f. Sfoară sau curea prinsă la un obiect pentru a-l putea transporta, atârna sau lega. ◊ A i se rupe (cuiva) băierile inimii a avea o mare durere sufletească. A ofta din băierile inimii a ofta foarte tare, adânc. A strânge băierile pungii a face economii (de nevoie). [G.-D. băierii; Sil. ba-ie-; Pl. și baiere] /<lat. bajulus, bajula
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink


Copyright (C) 2004-2018 DEX online (http://dexonline.ro)