BAINÍTĂ s.f. (Tehn.) Constituent structural al oțelurilor, obținut prin transformarea austenitei. [Pron. bai-ni-. / < germ. Bainit].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
BAINÍTĂ s. f. constituent structural al oțelurilor, prin transformarea austenitei. (< germ. Bainit)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
bainítă s. f. (sil. ba-i-), pl. bainíte
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink