BÁLIE, balii, s. f. (Reg.) Vas mare circular, făcut din doage, pentru spălatul rufelor. – Din ucr. balija.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
BÁLIE, balii, s. f. (Reg.) Vas mare, circular, făcut din doage, pentru spălatul rufelor. – Ucr. balija.
Sursa: Dicționarul limbii române moderne | Permalink
BÁLIE s. v. albie, copaie, covată.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
bálie s. f. (sil. -li-e), art. bália (sil. -li-a), g.-d. art. báliei; pl. bálii, art. báliile (sil. -li-i-)
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
bálie f., pl. baliĭ și băliĭ (rut. báliĭa, balie, germ. de jos balje, cĭubăr, d. fr. baille, care vine d. bretonu bal, cĭubăr). Est. Mare vas oval (în nord rătund) înalt de 30 c.m., compus din doage și întrebuințat la spălat rufele. – În sud și găletar, în Munt. baĭe. – V. albie, covată, copaĭe, troacă, crintă, buhadă.
Sursa: Dicționaru limbii românești | Permalink
BÁLIE ~i f. reg. Vas mare făcut, mai ales, din doage și folosit la spălatul rufelor. [Art. balia; G.-D. baliei; Sil. ba-li-e] /<ucr. balija
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
BÂLÍE s. v. bălărie, buruiană.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
bắlie (-ii), s. f. – Albie, cadă. Rut. balija, pol. balia, din germ. de jos balje > fr. baille (Scriban). Se folosește în Mold.
Sursa: Dicționarul etimologic român | Permalink
bîlíe (-íi), s. f. – 1. Iarbă, plantă. – 2. Tulpină; trunchi. – Var. bulie. Sl. bylije „ierburi”, sau din rut. byl’e „tulpini” (DAR). Numai în Mold. Cf. bălărie.
Sursa: Dicționarul etimologic român | Permalink
bî́lie f. (vsl. byliĭe, bylĭ, buruĭană; bg. bilie, buruiene; rus. bylie, buruĭană. V. bălărie). Dor. Tulpină de cartof ș.a. Cov. Pl. Bălăriĭ, dudău: copiiĭ s’au ascuns pin bîliĭ. – În Nț. bîlnie.
Sursa: Dicționaru limbii românești | Permalink