BANÁL, -Ă, banali, -e, adj. Lipsit de originalitate; obișnuit, comun. – Din fr. banal.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
BANÁL, -Ă adj. Neoriginal; obișnuit, comun. [< fr. banal].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
BANÁL, -Ă adj. lipsit de originalitate; obișnuit, comun. (< fr. banal)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
BANÁL, -Ă, banali, -e, adj. Lipsit de originalitate; comun. – Fr. banal.
Sursa: Dicționarul limbii române moderne | Permalink
BANÁL adj. 1. v. monoton. 2. v. arhicunoscut. 3. comun, neoriginal, (fig.) ieftin. (Un procedeu stilistic ~.) 4. v. prozaic. 5. v. comun. 6. comun, obișnuit, ordinar, (înv.) prost, prostesc. (În lucruri ~ ei văd numai minuni.) 7. mărunt, meschin, neînsemnat. (Interese ~.)
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
Banal ≠ sublim, extraordinar, original
Sursa: Dicționar de antonime | Permalink
banál adj. m., pl. banáli; f. sg. banálă, pl. banále
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
banál, -ă adj. (fr. banal, d. ban, publicațiune, proclamațiune, convocare, rudă cu rom. ban). Comun, obișnuit, fără originalitate: laude banale, a spune lucruri banale. Adv. În mod banal.
Sursa: Dicționaru limbii românești | Permalink
BANÁL ~ă (~i, ~e) Care nu se deosebește prin nimic; lipsit de originalitate; ordinar; comun; obișnuit; trivial; vulgar. /<fr. banal, it. banale
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink