Dex banchete

BANCHÉT, banchete, s. n. Masă festivă, la care se sărbătorește o persoană sau un eveniment; festin. – Din fr. banquet.

BANCHÉTĂ, banchete, s. f. 1. Bancă¹ mică (capitonată) fără spetează; bancă¹ sau canapea montată în vehicule. 2. Porțiune orizontală, în formă de treaptă, într-o lucrare de terasament. 3. (În echitație) Obstacol natural format dintr-o moviliță acoperită cu iarbă – Din fr. banquette.

BANCHÉT ~e n. Masă solemnă fastuoasă, care reunește mai multe persoane, invitate cu ocazia unui eveniment. A da un ~. /<fr. banquet

BANCHÉTĂ ~e f. 1) Bancă mică, capitonată (cu sau fără spetează), montată în unele vehicule. 2) Porțiune orizontală, în formă de treaptă, de-a lungul unui terasament. /<fr. banquette

BANCHÉT s.n. Ospăț, masă mare festivă (dată în cinstea unei persoane sau a unui eveniment). [Pl. -te, -turi. / < fr. banquet, it. banchetto].

BANCHÉTĂ s.f. 1. Bancă mică fără spetează; (spec.) canapea în compartimentele vagoanelor de cale ferată. 2. Fâșie orizontală de-a lungul șanțurilor unei șosele. 3. Banchetă litorală = treaptă îngustă de abraziune formată la piciorul unei faleze. [< fr. banquette].

BANCHÉT s. n. masă festivă în cinstea unei persoane, a unui eveniment. (< fr. banquet, it. banchetto)

BANCHÉTĂ s. f. 1. bancă mică fără spetează; canapea în compartimentele vagoanelor de cale ferată. 2. suprafață orizontală, platformă pe un taluz ori la baza lui, spre a-i spori stabilitatea. ◊ rambleu format din excedentul de material excavat. ◊ fâșie orizontală de-a lungul unui terasament. 3. (echit.) obstacol natural format dintr-o moviliță acoperită cu iarbă. 4. ~ litorală = platformă de abraziune îngustă la piciorul unei faleze. (< fr. banquette)

BANCHÉT, banchete, s. n. Masă cu caracter festiv la care se sărbătorește o persoană sau un eveniment. – Fr. banquet.

BANCHÉTĂ, banchete, s. f. 1. Bancă mică (capitonată) fără spetează; bancă sau canapea montată în vehicule, pe care stau oamenii. 2. Porțiune orizontală, de forma unei trepte, într-o lucrare de terasament. – Fr. banquette.

BANCHÉT s. masă, ospăț, praznic, prăznuire, prânz, (livr.) festin, (rar) ospeție, (pop.) prânzare. (A dat un ~ în cinstea oaspeților.)

banchét (banchéte), s. n. – Masă festivă, festin. – Var. (Mold.) benchet. It. banchetto, fr. banquet (sec. XVIII). Var. se explică în DAR (urmat de Scriban) pe baza rut. benket, care ar putea fi, dimpotrivă, un der. rom. Acesta din urmă pare a se datora unei pronunțări vechi *bănchet, cu asimilarea vocalei atone. – Der. benchetui, vb. (a chefui).

banchét s. n., pl. banchéte

banchétă s. f., pl. banchéte

banchétă f., pl. e (fr. banquette). Bancă mică. Ridicătură de pămînt (la poalele unuĭ parapet) de pe care soldațiĭ trag cu pușca.