BANCNÓTĂ, bancnote, s. f. Hârtie-monedă emisă de o bancă2 (1) și folosită ca mijloc de plată. – Din germ. Banknote, fr. bank-note.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
BANCNÓTĂ s.f. Hârtie-monedă emisă de o bancă și folosită ca mijloc de plată; bilet de bancă. [< fr., engl. bank-note, cf. germ. Banknote].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
BANCNÓTĂ s. f. hârtie-monedă emisă de o bancă, mijloc de plată; bilet de bancă. (< germ. Banknote, fr. bank-note)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
BANCNÓTĂ, bancnote, s. f. Hârtie de valoare, cu acoperire în aur, emisă de o bancă (în schimbul cambiilor) și folosită ca mijloc de plată. – Germ. Banknote (fr. bank-note).
Sursa: Dicționarul limbii române moderne | Permalink
bancnótă (ban-cno- / banc-no-) s. f., g.-d. art. bancnótei; pl. bancnóte
Sursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută şi adăugită | Permalink
BANCNÓTĂ s. (FIN.) hârtie, bilet de bancă, hâr-tie-monedă, (prin Transilv. și Maram.) băncută, (înv.) asignat, asignație, bancă, bumașcă.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
bancnótă s. f. (sil. mf. banc-), pl. bancnóte
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
bancnótă f., pl. e (engl. și germ. banknote). Bilet de bancă, bumașcă. – V. bilet.
Sursa: Dicționaru limbii românești | Permalink
BANCNÓTĂ ~e f. Hârtie de valoare cu acoperire în aur, emisă de către stat și folosită ca mijloc de plată; bilet de bancă. [Sil. banc-no-] /<germ. Banknote, fr. banknote
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink