BANCRÚT s.m. Bancrutar. [< germ. Bankrott, cf. it. bancarottiere].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
BANCRÚT s.m. Bancrutar. (din germ. Bankrott)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
bancrút (rar) s. m., pl. bancrúți
Sursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută şi adăugită | Permalink
BANCRÚT, bancruți, s.m. (sil. mf. banc-).
Sursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române | Permalink
bancrút s. m. (sil. mf. banc -), pl. bancrúți
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink